Când dai, dă cu tot sufletul! Când primești, fă-o cu bucurie și mulțumire față de cel care e bun cu tine
Nu de puține ori mi s-a întâmplat să primesc ceva (bani, cadouri, ajutor) și să dau mai departe măcar o parte din ceea ce am primit. Știu că e o vorbă a românului care zice că ”dar din dar se face rai și pomană tu nu ai”, dar nu mi s-a potrivit niciodată. Din contră, am senzația că, cu cât sunt mai darnică cu cei din jur, cu atât mi se întoarce mai mult.
Dacă cineva îmi face o favoare simt nevoia să fac și eu un bine, dar nu neapărat aceleiași persoane, ci cui pot eu. E ca în filmul Dă mai departe (Pay it forward, 2000), un film genial, cu o idee naivă de a schimba lumea pe care o are un copil ce schimbă viețile celor din jur cu bunătatea sa.
O prietenă mi-a zis că ce dai ți se întoarce pentru că trăiești, te conectezi pe acea vibrație de dăruire cu oameni care știu să primească și să dăruiască. Când ești zgârcit, pierzi mult, ai senzația că alții te fură, vrei să acumulezi cu orice preț și ești pe acea vibrație pe care întâlnești oameni ca tine.
Bunicul meu îmi zicea când eram mică: ” Să nu uiți niciodată, draga tataiei, dă din ceea ce primești și o să ți se întoarcă înzecit!”. Țin minte și acum vocea lui blândă și aceste cuvinte pe care nu le voi uita și le voi transmite mai departe copilului meu.
Când ești copil nu știi ce înseamnă cu adevărat să dăruiești. Primele gesturi de dăruire sunt pentru a te face plăcut, pentru a câștiga prietenia celorlalți copii sau forțat de părinți. Dai și aștepți în schimb ceva. Pe măsură ce crești și te maturizezi conștientizezi sentimentul minunat pe care îl ai când faci un bine fără nicio așteptare de la celalalt, nici măcar de mulțumire. Aceasta este adevărata hrană pentru suflet!
8 lecții universale despre dăruire
Părintele Sofian Boghiu spunea „Dă cât poţi, dar dă! Că milostenia e mare înaintea lui Dumnezeu, şterge multe păcate!”. Măi omule, milostenia te ridică la cer şi Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea. Dacă primeşti, să dai. Oricât de puţin. Dar să dai. Dacă cineva îţi dă un covrig, iar lângă tine şade unul ca tine, un om sărman, un frate de-al tău, rupe din covrig o bucăţică şi dă-i şi lui. Că Dumnezeu e mare şi poate din bucăţica aia să vă sature pe amândoi.”
”Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.”, 2Corinteni 9:7
„Plăcerea oamenilor cu adevărat mari e să facă oamenii fericiţi.”, Blaise Pascal
„Eu posed cu adevărat doar ceea ce am dăruit.”, Seneca
„Cei ce dăruiesc au totul. Cei ce se abţin nu au nimic.”, Proverbe hinduse
„Nu contează cât dăruiești, ci cât de multă dragoste pui în ceea ce dăruiești.”, Maica Tereza
„Dragostea constă în dorința de a da ceea ce este al tău altuia și de a simți fericirea acestuia ca și cum ar fi a ta.”, Emanuel Swedenborg
”Te îmbogățești prin ceea ce dăruiești și iți îmbogățești însăși putința de a dărui. Când te dăruiesti, primești mai mult decât dai. Căci nu erai nimic și începi să te împlinești.”, Antoine de Saint-Exupery
Fotografia din articol are o poveste aparte. Este ultima strângere de mână a unei bunici care a ales să plece dincolo, lăsându-i nepoatei moștenire daruri neprețuite: iubirea de oameni, energia și bucuria cu care trăiește fiecare moment din viață făcându-i și pe alții fericiți.
Citește și:
Când cineva greșește, nu judeca! Să nu comiți tu o altă greșală și mai mare!
Discussion about this post